“Alba-neagra cu democraţia”

În fapt, una spun, vorba lui Tudor Arghezi, şi alta “fumează”. Vorbesc despre virtuţile democraţiei, dar o încalcă cu tupeu, aroganţă şi nesimţire. Fac abstracţie cu nonşalanţă de faptul că esenţa democraţiei este dată de valori şi principii, de reguli codificate în legi care trebuie aplicate clar, transparent şi previzibil, fără a aduce avantaje celor de la putere.

Angajarea recentă a răspunderii guvernului pe o lege care, fără niciun motiv plauzibil, amână alegerile locale până în noiembrie 2012, când vor avea loc comasate cu alegerile parlamentare, creează un precedent catastrofal pentru democraţie, este un pas înapoi cu consecinţe incalculabile. Practic, regulile jocului sunt schimbate din mers, aşa cum convine guvernanţilor, în speranţa absurdă a perpetuării la putere. Regula democratică spune că alegerile nu se amână sau comasează în virtutea raţionamentului primitiv că aşa vor ieşi mai bine partidele aflate la putere. Mergând pe acest precedent, s-ar putea să nu mai avem niciodată alegeri la o dată previzibilă. Este, de fapt, o manipulare electorală grosolană, argumentată cu o reducere ridicolă a costurilor financiare.

PDL nu a avut în trecut şi nu are nici acum nimic în comun cu ideea democratică exprimată prin sintagma “alegeri libere şi corecte”.

Acest joc de-a alba-neagra cu viitoarele alegeri îşi are originea în sondajele de opinie care arată clar un PDL trimis de electorat în opoziţie la viitoarele alegeri, dar şi în exersarea unui “stil hoţesc” la alegerile din anii anteriori. Acest stil care s-a construit în jurul ideii că alegerile se pot câştiga prin fraudă, a pus la treabă “laboratoarele” din Cotroceni şi Modrogan, pentru a elabora strategia fraudării.

În linii mari, această strategie este conturată şi credem că poate fi decriptată pe următoarele aspecte:

1. Alegerile comasate şi ţinute de-a valma vor genera o stare de haos şi dezordine care va produce un context permisiv, un spaţiu de manevră optim pentru operaţiuni de fraudare. Numărul mare de buletine de vot va alimenta starea de haos şi confuzie.
2. “Refidelizarea ” primarilor PDL şi poziţionarea acestora ca “locomotive” pentru candidaţii la Senat, Cameră şi Consiliul Judeţean. Argumentul îl găsim în alocările bugetare “generoase” pentru aceste primării.
3. Estomparea campaniei pentru parlamentare, îndeosebi în rural, acoperind campania electorală cu teme specifice comunităţilor locale care au primari PDL.
4. Punerea în stare de alertă şi acţiune electorală a instituţiilor statului, sechestrate de actuala putere şi conduse de clientela politică a guvernului.
5. Redesenarea colegiilor electorale după criteriul culorii politice a primarilor, dar păstrând nucleul actual pentru ca deputaţii şi senatorii să poată pune în valoare mita alocată periodic acestora din fondul de rezervă a guvernului.
6. Cumpărarea de voturi, cu bani şi produse, de la alegătorii sărăciţi de actuala putere cu bani şifonaţi de la bugetul de stat la care contribuie şi cei care-şi vând votul. Vor încerca să cumpere cu sume de bani şi reprezentanţi ai altor partide în secţiile de voturi.
7. Nu vor renunţa şi vor forţa cu disperare introducerea votului prin corespondenţă.
8. Va continua acţiunea de racolare, cu predilecţie a UNPR, a unor primari şi parlamentari USL prin şantaj sau alocări penale de bani din fondul de rezervă.
9. Vor proceda la creşterea nesustenabilă a salariilor şi indexarea pensiilor, în mai 2012.
10. Vor “îndulci” măsurile în caz de contravenţie sau infracţiune electorală pentru a da undă verde la fraudă şi turism electoral.
11. Vor lucra intens la pregătirea unui nou lot de parlamentari trădători, prin şantaj şi mită, încă din momentul desemnării candidaţilor USL.
12. Echipa de diversionişti ai PDL va produce, cu tupeul şi agresivitatea caracteristice, minciuni, intoxicări şi scandaluri fără precedent cu scopul de a reduce cât mai mult numărul alegătorilor care se vor prezenta la urne.

Liderii partidelor aflate la guvernare în ultimii trei ani au inundat ţara în valuri de demagogie, ipocrizie şi duplicitate, iar diferenţa dintre vorbe şi fapte a atins cote fără precedent.

Se poate ilustra această aserţiune urmărind doar mesajul PDL şi al preşedintelui Băsescu în legătură cu alegerea parlamentarilor şi reducerea numărului de parlamentari. În primul caz, după alegerile din 2008, urlau ca din gură de şarpe că parlamentarii trebuiau aleşi în două tururi de scrutin ca primarii, iar câştigătorii alegerilor în colegii să obţină mandatul pentru Senat sau Cameră. S-a schimbat contextul, şi-au schimbat şi optica, adică alegem primarii într-un singur tur, iar alegerea deputaţilor şi senatorilor se va face păstrând sistemul din 2008 care aduce în Parlament candidaţi de pe locurile doi şi trei.

Timpul a demonstrat ceea ce era vizibil pentru multă lume încă din 2008, că referendumul pentru Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari era o diversiune ordinară menită unui singur scop – voturi pentru Băsescu. Astfel, într-o şedinţă recentă a coaliţiei aflate la guvernare s-a decis păstrarea numărului de parlamentari. Aceasta, în timp ce proiectul de lege al PNL depus în urmă cu doi ani şi reînregistrat de către USL în 2011, care prevede reducerea numărului de parlamentari la 300 şi pierderea mandatului în cazul traseiştilor, este făcut “pierdut” de către Comisia juridică.

Rămâne cum am stabilit. PDL are demagogia în sânge şi este dominat de instincte şi reflexe nedemocratice. Cu un PDL arogant, ipocrit, corupt şi incompetent la guvernare, ţara a mers şi va merge inevitabil din rău în mai rău.

Revenind la tema comasării alegerilor, nu putem face abstracţie de existenţa unei Carte europene a bunelor practici electorale, unde se precizează clar că legile electorale nu se modifică cu un an înainte de alegeri.

Comasarea alegerilor fără niciun argument plauzibil este categoric un tertip grotesc al guvernanţilor pentru a manipula şi frauda alegerile din 2012, iar victima acestei comasări este democraţia. La PDL, frica de pierdere a alegerilor naşte monştri.

Sarbatori fericite !

Guvernul Boc a confiscat institutiile statului.

Primele zile din aceasta saptamana au marcat trei evenimente deosebite, care se disting prin anvergura si prin interesul media si cel public, culminand cu ceea ce s-a intamplat miercuri la motiune. Vizavi de motiune, era necesara, trebuia initiata, tinta acestei motiuni nu era neaparat daramarea unui guvern, cat protejarea milioanelor de romani, victime ale unei decizii aberante. In toamna vor fi probleme teribile, o parte dintre acesti oameni au o varsta si o stare de sanatate in care nu mai pot sa produca, nu mai au posibilitatea de a-si asigura hrana, medicamentele si un minim de caldura pentru perioada de iarna.

Guvernul vine cu sustineri care nu sunt fezabile. Practic se vorbeste de 2 variante. Sau aceasta taiere foarte drastica din salarii si din pensii sau cresterea cotei unice de la 16 la 20% si a TVA-ului. Berceanu spunea ca in campaniile electorale din 2008 si 2009 au mintit prin omisiune. Acum mint prin omisiune din nou. Pentru ca exista si o a treia cale. E vorba de achizitiile publice de bunuri si servicii. Calculele facute de catre experti  releva pentru mine un lucru aproape stupefiant. O reducere cu 14% pe toate palierele administratiei a acestor tipuri de achizitii, ar  reprezenta o suma similara  cu ceea ce inseamna taierile cu 25% la bugetari si 15% la pensionari. De unde se ridica si un semn de intrebare vizavi de solutia aleasa de Guvernul Boc, aceea de ciuntire a salariilor si pensiilor.

Probabil ca pensiile si salariile se pot taia, pentru ca nu sunt aducatoare de spagi, in timp ce achizitiile publice sunt fecunde in drenarea banului public inspre alte zone. Avem o clientela politica care capuseaza si a confiscat efectiv institutiile statului. Vreau sa va spun ca la legea pensiilor, PNL nu a atacat recalcularea pensiilor speciale. In acest demers facut la Curtea Constitutionala ne-am focusat doar pe ceea ce inseamna pensii pe legea 19 din 2000.

Dosarul Cristian Anghel. Memoriu la CSM.

In cazul Cristian Anghel, liberalii au decis sa nu iasa in strada, ci sa urmeze caile legale din justitie. Acest caz a fost luat in discutie la sedinta Biroului Permanent al PNL Maramures, unde s-a decis care sunt urmatorii pasi pe care o sa-i parcurgem. Zilele urmatoare, o sa facem un memoriu la CSM, prin care vom cere sa se faca verificari privind instrumentarea cazului. 

Forul de conducere al PNL Maramures a decis sprijinirea lui Cristian Anghel in depunerea cererilor specifice cailor extraordinare de atac, fiind decisi sa ajunga chiar la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) daca situatia o va impune.

Este foarte grav ceea ce s-a intamplat si credem ca este  vorba de o eroare judiciara. Nu excludem nici varianta unei actiuni politice care a dus la condamnarea primarului Cristian Anghel.

Politizare marca Boc.

Deputatii Partidului National Liberal respectiv cei ai Partidului Social Democrat, au  boicotat sedinta Camerei Deputatilor, in momentul introducerii pe ordinea de zi a proiectului de modificare a Legii nr. 188 din 1999,  privind statutul functionarilor publici.

Prin modificarea acestei legi, Partidul Democrat Liberal incearca cu o nesimtire greu de imaginat, o politizare a celor circa 1.500 de institutii deconcentrate. Marele constitutionalist Emil Boc doreste cu orice pret politizarea pana in maduva oaselor a acestor structuri.

 Noi cei din grupul Parlamentar PNL vom depune  o contestatie la Curtea Constitutionala,  pentru ca asa nu se mai poate.

2010 va fi o perioada grea pentru Maramures.

Bugetul pe anul 2010 este  conceput in asa fel incat sa fie controlat cu o tinta foarte clara. Banii vor ajunge la primarii PDL si vor fi utilizati pentru atragerea primarilor din localitatile care in prezent sunt conduse de reprezentanti de la alte partide. S-a facut o ” reteta”  care pastreaza in mod real si nu virtual toata puterea de alocare a banului public in pixul primului ministru si a oamenilor sai din teritoriu. 

In  2010 va fi o perioada grea pentru Maramures, pentru ca vor urma disponibilizari, iar primarii vor trebui sa se descurce cu putin. 

Alocarile pentru judetul Maramures ne pozitioneaza printre ultimele judete din tara. Ceea ce e dramatic se va intampla la primariile care nu au primari PDL si UDMR si care risca sa ramana si in 2010 asa cum au ramas si in 2009: fara salarii.

Desemnarea lui Boc = cumpararea la bucata si la kilogram a unor parlamentari.

Nu sunt deloc optimist cu privire la modul in care se va schimba situatia de pe scena politica, dar si din plan economic. Emil Boc este cel mai slab prim-ministru pe care l-am avut dupa Revolutie.

Decizia de desemnare a premierului Boc, luata in urma “cumpararii”  la bucata si la kilogram a unor parlamentari, lucru care am inteles ca va continua, poate crea o majoritate, dar cred ca s-a facut o eroare teribila. Actuala majoritate parlamentara constitutita prin        “cumpararea” unor parlamentari,  va duce la votarea Guvernului, dar acest lucru este o greseala si nu va aduce nimic bun.

Anul 2010 va fi unul apocaliptic pentru romani si cuvantul nu e exagerat. Va apare inflatia, somajul are o rata de 800-1.000 de someri pe zi, datoria externa trebuie rambursata. Situatia va fi precara. Anul 2010 va fi unul de criza sociala cu oameni in strada, strigand «Jos Guvernul».

Daca PSD are “sange in aparatura” Guvernul Boc va cadea!

Astept sa cada Guvernul, daca PSD are “sange in aparatura” si daca nu se va inregistra un absenteism la votul din Parlament. Desi putem ramane tot cu Boc si in cazul in care Guvernul va cadea. PD-L “lucreaza”  pe doua fronturi. In Parlament aduna tot ce poate de la celelalte partide, iar apoi cumpara punctual voturi pentru a nu trece motiunea de cenzura.

Oricum, aceasta lupta care domina politica la ora actuala este una viscerala si emotionala, care nu stiu ce are in comun cu 22 de milioane de romani. Dar asta este. Iti faci cruce si mergi mai departe

“Reţeta dezastrului administraţiei publice – OUG nr.37/2009″

Adoptarea unor legi pentru modernizarea administraţiei publice după modelul european era invocată în fiecare an în rapoartele de ţară ale Comisiei Europene. În cadrul negocierilor de preaderare a existat un capitol distinct având ca obiect reglementările juridice necesare reconstrucţiei administraţiei publice prin prisma experienţei europene.

Prin OUG nr.37/2009 acest capitol de negocieri a devenit caduc, lăsând fără conţinut Legea Statutului funcţionarilor publici, lege care fixa linia de demarcaţie între decidenţii politici (miniştrii şi secretarii de stat) şi tehnocraţii din aparatul administrativ. Practic, această lege înlătura modelul comunist de administraţie exprimat prin sintagma “partidul-stat”.

Demiterile în masă a mii de şefi de servicii deconcentrate şi a altor instituţii este un fapt fără precedent în ultimele două decenii. Asistăm practic la triumful cutumelor fanariote şi a metodelor regimului comunist în detrimentul modelului european de administraţie.

Are loc politizarea totală a administraţiei, de la şefii serviciilor deconcentrate până la directorii de şcoli şi cămine culturale din satele ţării. O adevărată invazie a lăcustelor roşii şi portocalii. “Competenţa” acestor politruci este ilustrată de carnetul de partid şi jurământul de vasalitate faţă de şefii politici şi este decretată de către partide.

În acţiunea nesăbuită de instalare în funcţii a armatei de marionete politice ale PD-L şi PSD, apar cazuri de-a dreptul groteşti precum demiterea directorului Spitalului de Obstetrică şi Ginecologie din Botoşani, pe nume Ladislau Szente, care era decedat de trei săptămâni.

Doamna ministru Andronescu argumentează cu ipocrizie că demiterea inspectorilor şcolari generali are la bază lipsa de performanţă, bulversarea şi decredibilizarea sistemului de educaţie de către cei demişi. Bulversarea sistemului educativ este mai mult decât evidentă, dar are ca autor pe doamna ministru care are probleme serioase cu privire la propria competenţă şi credibilitate publică.

Decizia luată de guvern de a călca cu bocancii murdari Statutul funcţionarilor publici nu este întâmplătoare şi se poate decripta uşor. Suntem într-un an electoral şi drept urmare, este nevoie în teritoriu de o reţea de căpuşe care să aducă bani pentru partid prin orice metode, să sprijine logistic campaniile electorale şi să asume la baionetă postura de agenţi electorali, când PD-L şi PSD vor suna din goarnă.

Consecinţele OUG nr.37/2009 sunt de-a dreptul dramatice. Enumerăm doar câteva: capacitate administrativă redusă, instabilitate instituţională, discontinuitate şi management neperformant etc. Se poate constata cu uşurinţă că administraţia, instituţiile statului sunt în stare de avarie cu simptome de paralizie.

Lucrurile sunt mai grave decât în perioada sistemului caracteristic unor vremuri când “partidul era în toate ce sunt” sub aspectul instabilităţii instituţionale. Deci, aţi reuşit, domnilor guvernanţi, performanţa de a fi mai iraţionali în decizii decât comuniştii, punând sub sechestru instituţia statului prin intermediul clientelei politice. Aţi făcut abstracţie cu inconştienţă de faptul că Legea Statutului funcţionarilor publici scotea funcţia publică dintr-o logică toxică contrară conceptului de bună guvernare.

Ştiind că modificarea prin lege a Statutului funcţionarilor publici va fi declarată, pe bună dreptate, neconstituţională, aţi emis OUG nr.37 prin care vă continuaţi opera demolatoare şi iresponsabilă.

Rămâne de văzut dacă Curtea Constituţională şi Justiţia, prin corectitudinea hotărârilor pe care le vor lua în legătură cu această nesăbuită ordonanţă, vă vor opri din demersul malefic de distrugere a statului de drept.

Intenţia cinică de a introduce în textul OUG nr.37 şi dreptul şefilor serviciilor deconcentrate de a deţine funcţii politice în partide are multe lucruri în comun cu paranoia politică, nu cu logica democratică.

Distanţarea, ipocrită bineînţeles, a preşedintelui Băsescu de conţinutul acestei ordonanţe nu vă spune nimic, domnilor Geoană şi Boc?

Dacă nu, cel puţin un minim de bun simţ ar trebui să aveţi pentru a reflecta asupra punctului de vedere al fostului şef al Comisiei Europene în România, Jonathan Scheele, care spunea în legătură cu această ordonanţă:

“România face paşi înapoi faţă de 2006. Loialitatea funcţionarului public ar trebui să fie, în primul rând, către stat, naţiune sau colectivitate şi nu către o grupare politică. Politicul propune sau reflectă direcţia dorită de comunitate şi o transformă în politici, dar nu fuzionează cu administraţia, nu înlocuieşte administraţia în nucleul tehnocratic. Pasiunea politică nu înlocuieşte raţionalitatea administrativă, ci doar îi dă direcţie.”

Se impune întrebarea dacă sunteţi în măsură să vă regăsiţi în coordonatele acestei gândiri democratice, ca guvernanţi, să o asociaţi cu critica proprie a fenomenului clientelismului politic şi pe cale de consecinţă, să retrageţi OUG nr.37.

Vă asigurăm că nu suntem naivi. Întrebarea este retorică. Veţi persevera în această uriaşă eroare pentru că trăiţi sub semnul reflexelor totalitare.

 

Educaţia, sau “strategia drumului spre nicăieri”

Starea de moment a sistemului de învăţământ nu lasă să se întrevadă luminiţa de la capătul tunelului, adică o reformă unitară şi coerentă, cu etape şi măsuri clare şi adecvate, care să producă eficienţă şi stabilitate în educaţie.

Se poate uşor constata că nu se poate depăşi gândirea contraproductivă exprimată prin sintagma “fiecare guvern şi ministru, cu propria sa reformă”, exprimată prin decizii punctuale, care agravează starea de criză a sistemului.

Managementul educaţiei actualei guvernări ilustrează, din păcate, cu vârf şi îndesat dezorientarea, neputinţa şi incoerenţa deciziilor. Concretizăm aceste constatări prin câteva exemple extrem de evidente:

1. Salarizarea, şi în general veniturile dascălilor, după marea farsă electorală din noiembrie 2008, au intrat în ceaţă. Legea nr.221/2008, dar, de ce nu, şi OU nr.151/2008 nu produc niciun efect. Se pare că va fi o creştere în două etape de 5%, practic egală sau sub nivelul inflaţiei. Ba, mai mult, unele drepturi, ca: sporuri, salarii de merit etc. sunt suprimate, iar recent guvernul a stabilit ferm că o majorare serioasă a salariilor nu va avea loc până la 31 dec. 2009. Este lipsit de un minim de bun-simţ argumentul că majorarea nu este posibilă până când nu va fi adoptată legea unică a salarizării bugetarilor.
   Este meritul sindicatelor din învăţământ că au blocat prin negocieri ferme intenţia guvernului de a suprima tichetele cadou şi tichetele de vacanţă.
   Sperăm ca sindicatele vor reuşi să se impună în negocierea contractului colectiv de muncă. Alternativa ar fi dramatică – acţiuni de protest, grevă generală şi boicotarea anului şcolar. E adevărat că în compensare, dascălii s-ar putea “distra” ascultându-l pe premierul Emil Boc cântând cu cinism “Puşca şi cureaua lată/ ce salarii, sporuri şi venituri aveaţi odată”.
2. Problema reabilitării infrastructurii şcolare este gestionată haotic şi cu grad mare de întârzieri. În ţara sunt peste 4000 de grădiniţe, şcoli şi licee care au intrat în lucrări de reabilitare în anii anteriori şi necesită alocări de fonduri pentru a fi finalizate lucrările.
   S-au achitat până acum facturile restante din 2008 acoperind doar lucrările executate la nivelul fondurilor alocate prin HG-uri, există însă situaţii de lucrări şi facturi pentru lucrări executate în avans şi care trebuie urgent decontate şi, bineînţeles, alocate sumele necesare continuării în vacanţa de vară a lucrărilor de reabilitare.
   Greu de crezut că se vor putea realiza aceste lucrări, trecând datoriile care mai există la administraţiile locale şi având în vedere rectificarea negativă care a avut loc la bugetul MECI la Capitolul “Investiţii şi reabilitări”.
3. Se constată, din păcate, lipsa totală de transparenţă cu privire la pachetul legislativ privind educaţia, care urmează să fie depus la comisiile pentru învăţământ ale Parlamentului în această lună. Se impun lămuriri privind conţinutul şi corelarea cu Pactul naţional pentru educaţie asumat anul trecut de partidele parlamentare.

În aceeaşi măsură, lipsa de transparenţă este crasă şi în legătură cu procesul de descentralizare, care, la “bursa zvonurilor” ar însemna subordonarea totală a unităţilor de învăţământ administraţiilor locale, inclusiv numirea directorilor prin politizarea inerentă a acestei funcţii.

În rest numai de bine. Planul-cadru şi curricula sunt tratate după regulile jocului alba-neagra, SAM-urile după principiul “Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie”, iar noile licee tehnologice se conturează fără fond.

S-a discutat la începutul actualei guvernări de nevoia reală a recredibilizării sistemului de educaţie, de centrare a actului educaţional pe formarea de competenţe etc.

Sună bine, dar deciziile care se iau nu au nimic în comun cu recredibilizarea şcolii româneşti.